Confused a little?

Eram aseara la Walmart sa cumparam tampenii si, cum ne e prostul obicei, am lasat carutul deoparte, intr-un loc neutru, ca sa nu trebuiasca sa-l inghesuim printre rafturile stramte, pe langa alti oameni cu alte carucioare. Zis si facut, am pus carutul la capatul unui raion si ne-am dus in treaba noastra: eu sa casc gura la pernute si la lumanarele (ultima obsesie :P), iar JP sa vada ultimele jucarii pentru copii mari de la raionul cu electronice.

Dupa ce ne-am saturat de lumanarele si plasme & LCD-uri am zis, hai acasa, ca mi-e foame. Ok, ne vedem la casa, tu adu carutul de unde l-ai lasat. Cand sa ma duc sa ridic "marfa", ia-o de unde nu-i! M-am mai plimbat prin zona, poate am gresit raionul, dar eu stiam sigur ca l-am pus la capatul culoarului cu perdele. Cand colo, nimic! Nitel mai la dreapta era un carut gol. Am zis, asta-i, vreun angajat super zelos o fi zis ca am abandonat caruciorul si o fi pus marfa la loc. Totusi, nu-mi venea a crede, n-am stat departe atat de mult... Sau cine stie, m-oi fi ametit de la mirosul de lumanari si am pierdut masura timpului!

Am mai dat o tura de magazin, cand, gata sa renunt si sa iau alt carucior pornind a doua oara in cautarea cumparaturilor, ce-mi vad ochii? Un domn, cam de 30 de ani, carand doi copchii urlatori si tipatori impingand neatent un carucior destul de familiar. Ma uit inauntru si vad: paine de secara (check), cereale (check), lampa de birou (check), cartus de imprimanta HP (check), banda adeziva (check), lapte degresat (check), muuuuulte iaurturi (check). Hmmmm...

Am stat, m-am codit, m-am invartit, nu stiam cum sa aduc vorba. Intre timp plozii urlau, apucau jucarele, tatal incerca sa-i faca sa le puna la loc, pana cand, la un moment dat, n-am mai putut. M-am facut rosie pana in varful urechilor, si m-am apropiat de om, zicand cu voce tremuranda: "Um, sir, I think you got my cart by mistake". Omul se uita inauntru: "Really, I would of sworn this was my cart!". Eu, atunci, il intreb viteaza: "Did you mean to purchase duck tape and an office lamp?" Omu' zice ca nu, se uita mai bine in carut, si isi cere scuze: "Oh miss, I'm so sorry, I don't know what got into me!" Eu zambesc amabila, dar in gandul meu, "I know what got into you, it's called spoiled brats!"

In fine, iau carutul si o zbughesc la iesire, cand il vad pe om cu propriul sau carut, in care, de data asta erau perne si plapumi. Acum stau si ma gandesc, o fi fost al lui sau a luat primul carut care i-a venit la mana?

Morala povestii: keep your kids at home when you go shopping!