Marți - trei ceasuri rele

Ei bine, nu toate ale mele și nu toate marți... First of all, aflu despre o fătucă ce a avut nuntă sâmbătă, de cutremur. I-a zdruncinat un pic Gaia pe la petrecere, au mai făcut oamenii o glumă, s-au mai cinstit cu un șpriț, însă, pe când era cheful mai în toi și lumea mai voioasă, unchiul miresei cade lat și își dă duhul. La propriu...

Deci biata fată, în noaptea nunții a avut parte de-un cutremur și de-o moarte. Lumea întreabă: semn? Să sperăm că nu! Și că tot ce-a fost mai rău în căsnicia lor, s-a întâmplat la nuntă și au scăpat for good!

Și azi, că e marți, ziua mea ghinionistă prin excelență, mi s-a întâmplat și mie o dudă. Am căzut cu scaunul. Ăla vechi, din mobilierul antic și de demult al părinților mei, pe care l-am păstrat numai pentru că tapiseria se asorta întrucâtva cu tema camerei noastre. Ei bine, și-a dat și el obștescul sfârșit, sub greutatea mea covârșitoare, iar degetul mare de la piciorul stâng s-a cam strivit în timpul procesului. Minunat, de-abia așteptam un motiv să-mi vopsesc unghiile negre!

Voi, ce ceasuri rele ați experimentat astăzi?

Mai mult Angkor

La cererea unei domnișoare care învață fluturii să zboare, voi posta mai multe poze din vacanță. Întâi, Angkor Wat, Cambodgia:
Dansatoare, Siem Reap

Vânzător de înghețată, Siem Reap

Natura reintrându-și în drepturi - Ta Prohm, Angkor





Murale

Ta Prohm

Ta Keo

Thommanon

Bayon


Eu și maimuța (nu m-am putut abține sa n-o postez)

Angkor Wat




Pre Rup

Banteay Srei

Neak Pean

La mare, la soare... Thai Style

Dacă v-ați plictisit de plajele din România, Bulgaria, Grecia, Spania, de ce nu încercați un sejur la Marea Andaman, pe insula Phuket din Thaildanda? Mie mi-a plăcut atât de mult încât și acum regret că nu m-am născut undeva pe țărmul unei mări calde. Oh well...

În Phuket ne-am hotărât să mergem după ce am vorbit cu câțiva oameni și după ce am văzut câteva poze superbe pe internet. Din Bangkok până în Phuket Town am făcut cam o oră cu avionul și am luat un microbuz până în Patong Beach, stațiunea în care ne-am cazat. Patong este renumită pentru viața de noapte și, oh boy, we've seen a lot of that! Mai țineți minte ce vă povesteam despre viața de noapte din Bangkok? Înmulțiți cu 10 și imaginați-vă ce e în Patong! Baruri și cluburi la fiecare pas, domnișoare gata să te agațe dacă ești bărbat, străin și singur, dar și faimoșii lady boys la fel de dispuși să îți ofere the time of your life...

La fel ca în Bangkok, poți negocia pentru orice. Chiar și pentru tururile cu prețuri deja fixate pe broșuri :) Să vă spun, e clasic! Ajungem pe la 10:00 în Patong, ne cazăm la un B&B și scoatem un pliant de pe raftul de oferte. Vroiam să mergem la Phi Phi Island și Maya Bay pentru snorkeling. Prețul de pe ofertă - 3200 baht / persoană (cam 90$ / 291 RON). Cam prea mult pentru o excursie de o zi. Am zis să mai căutăm. În Phuket sunt o grămadă de agențioare de turism la chioșc. Prin urmare la fiecare dintre ele întrebam de acest tur. Needless to say, fiecare mai scădea câte 100 baht, doar ca să pună mâna pe client. Prețul final... 650 baht (18.27$, 60 RON)!!! Asta grație lui Poom Pui, agenta care ne-a oferit prețuri foarte mici la toate ”distracțiile” contractate prin ea.

Prin urmare, a doua zi dimineață am mers cu vaporașul până la Phi Phi Island și înapoi, într-o excursie care s-a soldat cu snorkeling la Khai Nui Island , unde peștilor li s-a stricat habitatul cu atâția turiști care-i umflă cu mâncare, am căscat gura pe la Phi Phi Lay, am snorkelit și am înotat la Maya Bay (unde s-a filmat The Beach cu Leonardo di Caprio), apoi am mai snorkelit un pic la Loh Samah Bay, și am mai căscat gura pe la Pileh Cove și Viking Cave, după care ne-au dus să mâncăm pe Phi Phi Don și la Monkey Beach să ne pozăm cu maimuțe (dar, ceasul rău, nu era nicio maimuță pe plajă), după care înapoi la hotel. A fost S-U-P-E-R!!!!

A doua zi am stat prin Patong, la plajă și apoi seara am mers la FantaSea, un spectacol cu elefanți, dansatori thailandezi și alte minuni, iar a treia zi am mai făcut o excursie, de data asta ”sea canoeing”. Am fost duși cu vaporașul în larg, după care lăsați la apă într-o canoe, condusă de un specialist. Evident că ne-au lăsat să ne prostim vâslind și am văzut o grămadă de peșteri și insulițe izolate. Am văzut James Bond Island (unde ne-am și pozat în ipostaze ridicole), ne-am dat cu canoia prin Mangrove Cave și Mut Cave și am oprit la Naka Bay pentru a înota. Altă excursie superbă. Aaah, am uitat să vă spun. La James Bond Island toată lumea se oprea și făcea poze tâmpite. Evident și noi. Și două rusoaice, în tanga (în condițiile în care NIMENI nu purta așa ceva). Care și-au făcut o tonă de poze pitzipongice, cu fundul în sus, cu sânii la vedere, ce mai, the works! Mi-au plăcut fetele, de mare efect! Bine că nu erau românce, că intram în pământ...

E lesne de înțeles de ce Phuket mi-a plăcut cel mai tare. Give me water and some sun and I'll be happy forever. Și acum, bonus că ați citit până la capăt inepțiile mele, iată poze!

Despre Iepuraș și alți demoni

Iată că trecură și sărbătorile pascale, cu tot cu Iepuraș, curățenie generală, ouă roșii, cozonac, miel, drob și pască. Eu una am fost la mamaie, am văzut puișori proaspăt scoși din găoace, am vizitat rude și m-am umflat de bunătăți, că deh, așa-i la noi de Paște. Mă gândesc cât de diferit ar fi fost Paștele pentru mine în SUA, fără preparatele tradiționale, fără rude și fără micile obiceiuri de acasă.

Mi-am petrecut Paștele acolo o singură dată, în 2006 și a fost amuzant. Pe vremea aia aveam 2 prietene nemțoaice, Silke și Tabea, care locuiau în aceiași clădire cu JP. M-am împrietenit cu ele și am colorat împreună ouă, le-am ascuns pentru Egg Hunt, am făcut goodie bags cu bezele, puișori de jucărie și alte fleacuri primăvăratice. Niciuna dintre noi nu știa să gătească feluri tradiționale, așa că masa noastră de Paște a constat în ouă colorate și friptură la grătar. Și dacă mai vreți să râdeți, de Crăciun în 2006 eram în Topeka, KS, orașul era închis, iar eu și JP am mâncat pizza și ne-am plimbat pe străzile abandonate.

De aici rezultă că trebuie să îmi fac propriile tradiții or else. Trebuie să învăț să gătesc drob și friptură de miel (la cozonac nu mă bag) și să păstrez măcar o parte din ce am învățat acasă. E foarte adevărat că odată ce te desprinzi de ”cuib” e greu să păstrezi o mare parte din moștenirea culturală pentru că în tot acest timp încerci să te adaptezi unei lumi noi. Voi, cei plecați de acasă, cum vă descurcați în asemenea situații?

Mea culpa

În ultima vreme am cam neglijat blogul. Mai am de scris despre cărţi, trebuie să mai pregătesc două posturi despre Thailanda (Phuket şi Chiang Mai), trebuie să mă plâng de aşteptarea absurdă a unui răspuns de la USCIS, să bitch & rant despre curăţenia de Paşte dar nu o să fac nimic din cele de mai sus în acest post.

Cred că undeva, pe drum, mi-am pierdut cheful sau motivaţia de a scrie. Parcă nu mi se mai întâmplă nimic worth telling. Poate că stau prea mult să-mi plâng de milă sau să tai zilele de pe calendar. Poate că am nevoie de o preocupare.

Tocmai am constatat că am făcut un an de blogging, în care am scris aproximativ 205 texte, dar din păcate nu am dispoziţia necesară pentru a sărbători... Cert este că îmi place să scriu şi să-i citesc pe alţii, deşi acest lucru nu a fost extrem de vizibil în ultima vreme.

Promit să nu mă dau la fund de tot şi să revin în scurt timp cu posturi mai interesante şi mai captivante. Just bear with me. I'll be back!

Aaa, să nu uit: Paşte Fericit şi luminos în caz că nu ne mai citim în următoarele 2 zile!

Sawasdee Bangkok

V-am mai vorbit de Bangkok la puțin timp după ce am ajuns în Thailanda și v-am spus despre prima impresie pe care mi-a făcut-o acest oraș exotic și zgomotos. Dar experiențele mele nu s-au oprit acolo.

Odată ajunși în Bangkok am intrat într-o agenție care oferă tururi și am întrebat ce e de făcut. Ne-au dat fluturași, oferte peste oferte, iar în prima zi am ales să facem turul orașului și al celor mai cunoscute temple (The Standing Budha, The Reclining Budha, Marble Temple). A fost o zi plină, am stat mult în trafic, ne-am zgâit la oameni, după care ni s-a băgat pe gât galeria de bijuterii. Se pare că majoritatea tururilor din Bangkok au ca oprire obligatorie Gem's Gallery, unde thailandezi frumos îmbrăcați încearcă să-ți vândă pietre prețioase. Nu au avut noroc cu mine, eu chiar nu port bijuterii, în afara inelului de logodnă... Pentru a ne asigura că nu ne mai întoarcem la galeria de bijuterii, am efectuat restul tururilor fără ajutorul ”specialiștilor” și bine am făcut: am ieșit și mai ieftin și ne-am făcut singuri programul.

Am părăsit Bangkok a doua zi, cu destinația Cambodgia, urmând să ne întoarcem 3 zile mai târziu pentru a explora China Town. Asta pentru că mi se pusese mie pata să îmi cumpăr cămăși cu guler mandarin :D. În China Town n-am găsit mare lucru, decât restaurante cu specific și o piață cu de toate, de unde am cumpărat fructe și produse de patiserie chinezești. La întoarcere am petrecut 2 ore în trafic, fapt care ne-a lăsat un gust amar, preferând să ne petrecem ultimele zile ale vacanței nu în Bangkok, ci în Chiang Mai, capitala nordului.

A doua zi după China Town ne-am îndreptat către Phuket, insula din sudul Thailandei, unde am petrecut 3 zile absolut superbe, după care am luat avionul către Chiang Mai, o zonă montană din nordul țării. În ultima zi ne-am întors în Bangkok, unde am vizitat Grand Palace (reședința regală) și templul ce găzduiește micul Budha de smarald, The Pillar și Hyatt Shrine, unde se spune că toate dorințele devin realitate. Acolo vezi thailandezi din toate colțurile țării veniți să aprindă lumânări, să ofere flori, bețișoare parfumate și foițe aurite zeității care le va îndeplini cele mai fierbinți rugi.

Ce am observat la thailandezi: taximetriștii încearcă mereu să te frigă. Nu vor să pornească aparatul de taxare, încercând să negocieze cu clientul o sumă dublă față de valoarea ei obișnuită. La fel și restul comercianților: sunt foarte drăguți, politicoși și zâmbitori, însă îți vor spune prețuri umflate cu pompa la fiecare produs care te interesează. Regula: începi negocierea de la jumătate, altfel you are a big fat sucker.

Cultul personalității e în floare, fotografii ale regelui Rama IX sau ale cuplului monarhic putând fi întâlnite în aproape fiecare magazin, restaurant sau colț de stradă. Thailandezii vorbesc frumos și respectuos despre regele lor, despre prințul moștenitor și despre prințesă. Ca o mică paralelă, dra Băsescu e fotomodel și face reclamă la vopsea de păr, în timp ce prințesa Thailandei Maha Chakri Sirindhorn este doctor în istorie și educație, fiind una dintre cele mai apreciate figuri intelectuale ale Asiei. Just a thought...

Per total Bangkok mi s-a părut un oraș neliniștit, zgomotos, nebun, unde regulile nu sunt aceleași ca într-un oraș american sau european. Mi-a plăcut că puteam găsi fructe proaspete și la 12 noaptea dacă aveam poftă, mi-a plăcut la nebunie mâncarea (pad thai este noua mea preferință culinară) și faptul că poți negocia pentru aproape orice.

Nu vă mai plictisesc cu povești, iată poze:

Angkor Wat, Cambodgia - tărâmul zeilor

Am ajuns pe aeroportul din Siem Reap într-o dimineață de marți. Era cald și a trebuit să parcurgem pe jos drumul de la avion până în clădirea încornjurată de palmieri. Am înmânat pașaportul și 20$ funcționarului și 5 minute mai târziu aveam viza lipită pe document. Fără întrebări, fără comentarii, fără complicații.

Ieșiți din aeroport luăm un taxi. Key, taximetristul, ne oferă serviciile lui pentru toate cele trei zile pentru 30$ / zi. Ne spune despre temple, despre Khmerii Roșii, despre anul nou cambogdian, iar pitch-ul său ne place suficient încât să-l angajăm pe loc. A fost o decizie bună. Templele de la Angkor se întind pe zeci de kilometri și nu se pot vizita într-o singură zi, plus un ghid este foarte util.

Istoria lor e interesantă: ridicate în secolele VIII-XIII d.Hr., ca locașuri de cult budhiste de către monarhii Khmeri, templele au fost abandonate în urma invaziei siameze din secolul al XV-lea. Natura și-a urmat cursul, jungla a acoperit ruinele, iar Khmerii au uitat de comoara ascunsă, până când exploratorii francezi au redescoperit-o în secolul al XIX-lea și au început restaurarea sa. În anii 70, la ordinul lui Pol Pot, Khmerii Roșii au distrus o mare parte dintre monumente. În ura lor față de religie și față de moștenirea culturală a trecutului, au decapitat statui, au distrus camere întregi și au executat călugări. Din fericire, în 1992 complexul de la Angkor a intrat în patrimoniul Unesco, fiind restaurat și deschis vizitatorilor.

Aceste monumente amețitoare, cu statui și turnuri impresionante, cu sculpturi detaliate în piatră ar trebui să fie una dintre minunile lumii. Templele sunt decorate cu ilustrații din viața cotidiană și cu bătălii de mult uitate. Au gardieni fioroși - tigri, demoni, maimuțe, elefanți și șerpi cu 8 capete. Zeițe cu sânii goi și zei cu picioarele încrucișate contemplă veșnicia reflectată în bazinele acoperite cu flori de lotus. Pe alocuri natura a arătat că poate învinge măreția omului, iar templul Ta Prohm zace sub rădăcinile încolăcite ale copacilor centenari.

La intrare stau copii desculți sau femei acoperite din cap până în picioare vânzând vederi, suveniruri sau fructe proaspete. Te trag de mânecă să cumperi de la ei și sunt în stare să negocieze până la cel mai mic și mai ridicol preț. Poți plăti în $, realul nu are nicio valoare pentru ei. Copiii vorbesc engleză, știu capitale pe de rost, știu să numere în multe limbi și aproape că îți rup inima când îi vezi desculți și murdari, încercând să facă un ban cinstit, nu cerșind.

Siem Reap, orașelul de lângă Angkor este mic și sărac. Pe lângă hotelurile și restaurantele din centru vezi casele sărăcăcioase ale localnicilor și colibele ridicate pe pari, pentru a-i feri de inundațiile din sezonul ploios. Prețurile sunt mici, mai mici decât în Thailanda, iar oamenii sunt mai disperați. Dacă te uiți la vreun produs, vor insista și-ți vor oferi discount-uri până te vei învrednici să cumperi. Siem Reap e un oraș bogat în comparație cu altele. Aici vin anual mii de turiști care pompează bani în economia locală. Guvernul este atât de disperat după bani încât oferă cetățenia cambodgiană instant, contra unei sume de 50.000$.

Este o lume atât de diferită față de ce am cunoscut până acum. Pe de-o parte văd măreția creației poporului Khmer, pe de alta suferința unor oameni cu cicatrice nevindecate de pe urma războiului. Nu știam prea multe despre Khmerii Roșii, despre victimele minelor și despre câmpurile morții, însă am ascultat poveștile lui Key (al cărui tată a fost victimă a regimului și care a fost forțat să intre în armată la 14 ani) și mi-am cumpărat două cărți ca să mă instruiesc.

Dar destul despre lucruri triste, acum puteți vedea slide show-ul:

PS: Aici s-a filmat Tomb Rider: Lara Croft!

Photo teasing

Thailanda - Bangkok, Grand Palace

Cambodia - templul Bayon, Angkor Wat, Siem Reap

Thailanda - Phi Phi Island Complex, Phuket

Thailanda - Chiang Mai, Tiger Kingdom - cu noua mea pisicuță