Thank you for calling

Pentru ca nu mai suportam sa stau acasa degeaba asteptand un raspuns de la USCIS (care sucks ass in caz ca nu v-am spus deja), am aplicat pe la diverse joburi de pe vestitul portal unde angajatori si candidati se intalnesc zilnic, fiecare expunandu-si oferta care mai de care mai promitator sau mai apetisant. De la inceput am decis sa aplic pentru ceva usor si nestresant, part-time daca se poate, in principiu un job anti-plictiseala, unde sa mai pot schimba vreo doua vorbe cu altcineva decat cu pisica sau cu sora-mea.

Prin urmare, mi-am gasit exact ce cautam: un job dragut si usor intr-un call center pentru o companie americana de internet. Mare lucru nu fac si e destul de aproape de jobul de bibliotecara pe care mi-l doream. Adica raspund la maxim 20 de telefoane in 8 ore, sunt draguta cu abonatii si schimb parole, metode de plata, ii informez pe oameni cat le vine factura, le reactivez conturile sau daca ma simt depasita de situatie ii trimit la Tech. Intre doua telefoane pot avea si cate 20 de minute, timp in care pot face orice. Ah, si nu v-am spus partea cea mai buna: avem liber de toate sarbatorile americanilor. Care sunt o gramada :D

Interactionez cu tot felul de personaje, dar, de cele mai multe ori cu batranei mai mult sau mai putin simpatici. O doamna mi-a multumit ca am ajutat-o si mi-a promis ca imi trimite capsuni, un mosulica mi-a zis ca "If you're ever in town, I'll buy you a cup of coffee", insa preferatul meu a fost Dr. Jekill & Mr. Hyde, care a venit cu capsa pusa rau, eu i-am raspuns dragut si amabil, dupa care m-a intrebat unde ma aflu. Eu i-am spus ca sunt in Bucharest, Romania, moment in care atitudinea lui s-a schimbat radical. Mi-a spus ca am o engleza excelenta, ca nu ar fi crezut niciodata ca nu sunt American, m-a intrebat unde am invatat sa vorbesc, m-a intrebat despre Bucuresti, mi-a zis ca a servit in Europa in anii '70 si m-a tinut la povesti vreo 20 de minute, dupa care nu numai ca nu si-a anulat contul cum vroia initial, dar a trecut pe un price plan mai mare. Yay me!

Da, si aseara un coleg cu mai multa experienta mi-a zis ca sigur o sa am rezultate bune pentru ca am voce de hotline. How wrong is that in my new job this is considered a compliment?

Obsesia zilei - Miss Wino

Nu stiu ce parere aveti voi despre Amy Winehouse, insa pe mine muzica ei inca ma mai obsedeaza. Am ascultat si reascultat timp de mai bine de un an albumul ei Back to Black si inca nu m-am saturat.

Dincolo de aparitia ei destul de socanta, de scandalurile in care a fost implicata, de extravagantele vestimentare si comportamentale, Miss Wino ramane o cantareata extrem de talentata, care mie imi va da mereu goose bumps ascultand-o.

Asadar, obsesia zilei de 22 mai - Take the Box:


Amy Winehouse - Take the box
Asculta mai multe audio Muzica »

De weekend

Criza cartilor a fost depasita cu brio! Draga de Micky m-a aprovizionat cu vreo 8 titluri, am mai comandat si eu 8 de la Polirom si am gasit vreo 5 in biblioteca parintilor. Ar trebui sa-mi ajunga pentru urmatoarele doua luni, ce bine!

M-am intristat sambata seara cand am vazut ca Elena nu a luat decat locul 19 la Eurovision. Sincer, cred ca merita mai mult, mie mi-a placut piesa ei, la fel si prezenta scenica, dansul, costumele. Pacat, poate data viitoare. Tipul din Norvegia a fost dragut, dar nu mi s-a parut atat de genial incat merita sa castige marele premiu. Oricum Eurovisionul e un concurs politic si toate tarile se voteaza pe baza de vecinatate sau afinitati... Cum altfel se explica faptul ca noi am fost votati de sarbi si de moldoveni, iar nordicii s-au votat intre ei ca la alegerea sefului de clasa? Eh, ar fi trebuit sa ma astept.

Tin minte Eurovisionul din 2005, pe care l-am vizionat in caminul Liefdeweg din Kortrijk, alaturi de lituanieni, polonezi, spanioli si alte natii europene. Atunci a concurat Luminita Anghel, care a castigat locul 3 cu Let Me Try si tin minte ce insufletire era pe noi toti si cat m-am bucurat ca romanca noastra ajunsese atat de sus. Venisera spaniolii cu steaguri, lituanienii si polonezii cu galeria si romancele cu chef de party, a fost o seara memorabila stropita din plin cu sangria :)

Oricum, tot respectul pentru Elena. In ciuda locului obtinut nu consider ca ne-a facut de ras ci, din contra, s-a prezentat extrem de bine. Bravo ei!

And I say Romania is my country....

Din seria lucruri inedite care se pot intampla numai in spatiul carpato-dunareano-pontic, va semnalez urmatoarele: nicio biblioteca publica din Bucuresti nu mai imprumuta carti pana in OCTOMBRIE!!!!

De ce? Nu, nu intra intr-un concediu prelungit, ci isi computerizeaza arhivele, lucru binevenit, de altfel, avand in vedere ca se lucra cu aceleasi fise vechi, prafuite si ingalbenite de pe vremea lui Pazvante Chiorul. Totusi... 6 luni??? Ce naiba se face in 6 luni? 8 ore pe zi, introducere de date, 5 zile pe saptamana, in maximum 3 luni fiecare biblioteca ar trebui sa fie up and running!

Pe cuvant, ma gandesc sa ma ofer voluntar, am viteza digitala mare si nu pierd vremea pe la tigari si cafele. 6 luni mi se pare excesiv, mai ales ca majoritatea bibliotecilor de cartier sunt minuscule, iar fondul de carte numara cateva mii de exemplare.

Si ce-i mai tragic, asta inseamna ca pe perioada sederii mele in Bucuresti planul meu de a citi 100 de carti in 2009 se duce pe apa Dambovitei. There is no way in hell I can afford circa 10 carti pe luna ca sa tin pasul cu ritmul de pana acum. Se pare ca m-am intors la puricarea bibliotecii parintilor, din care au ramas doar titlurile nasoale. Ooofff, inca un motiv pentru care vreau inapoi in SUA: minunatele lor biblioteci publice, gata computerizate si pline de carti frumoase si cartonate!!!

IT'S NOT FAIR!!!!

Dacă aș avea...

...1 miliard € pentru fiecare dată când mama unei prietene m-a rugat să-i bag fetei mințile în cap, acum aș fi o persoană foarte bogată.

Dintr-un anume motiv, mamelor prietenelor mele (și chiar și propriei mămici) le-a intrat în cap că eu sunt cumințenia pământului, fata cea mai demnă de încredere dintre oamenii din clasă / grupul de prieteni sau printre rudele apropiate.

Spre exemplu, în liceu o colegă de-a mea putea sta mai târziu de ora 20:00 în oraș numai și numai dacă eram și eu cu ea - asta verificat la telefon cu my own mother și eventual și cu mine. Altă mămică mă suna zilnic într-o perioadă să mă roage să vorbesc cu fiică-sa și să o conving să renunțe la iubitul ”nedemn” de standardele mamei. Acum aud că altă doamnă vrea să vorbesc cu fiică-sa să o conving că o carieră de educatoare și refuzul căsătoriei cu prietenul actual este absolut de neconceput.

Păi bine măi doamnelor mămici, să vă spun câteva lucruri: sunt sigură că în tinerețile voastre nu demult apuse ați fost și voi niște rebele, v-ați iubit cu cine nu trebuie și nu ați vrut să vă faceți ce v-au îndemnat părinții. Și e complet normal și de înțeles. Lăsați copiii să-și găsească propriul drum în viață și nu încercați să-i mai influențați. It's no use, they're just gonna get more stubborn.

Iar eu NU sunt cumințenia pământului. Am făcut probabil mai multe tâmpenii și lucruri necugetate în ăști 23 de ani ai mei, decât au făcut fiicele dvs. în cei 25 ai lor. So chill, faptul că au împlinit un sfert de veac și sunt încă nemăritate nu e o tragedie! Iar o carieră de educatoare nu este cu nimic mai prejos de una de funcționară în bancă, atâta timp cât omul e mulțumit și fericit cu ceea ce face. Și să vă spun un secret: marele meu vis carieristic este să devin într-o zi bibliotecară. Acum sunteți sigură că mai vreți să-i bag fetei mințile-n cap?