Cui ii trebuie buletin nou?

Din seria ce ti-e si cu autoritatile romane si cand ne mai civilizam si noi, vreau sa va povestesc cat de interesant este procesul "preschimbarii" buletinului.

Sun cu doua zile inainte la sectia de politie 23 (aflata unde si-a 'ntarcat dracul copiii, ca doar locuiesc in sectorul 3 ce blana pisicii?) sa aflu programul si actele care trebuie aduse. Trebuie certificatul de nastere (copie si original), titlul de proprietate al casei, cartea de identitate care expira, un timbru fiscal si taxa de 7 lei siiii, surpriza, proprietarul locuintei de domiciliu, deci a trebuit sa merg frumos cu mamica de manuta, desi am depasit de mult varsta de 18 ani. Hai fie, am luat-o pe mama si duse am fost!

Programul incepe la 8:30, ne-am infiintat acolo la 8:00, just in case. Evident, sala de asteptare era deja plina, am fost a opta la rand. Dau sa caut un formular tip pentru a avea totul gata completat inainte sa se deschida ghiseul. Ma uit, intreb, formulare nicaieri. Tanti de la evidenta populatiei urla la mine sa astept pana se deschide ghiseul, ce-mi trebuie acum? Stramb din nas si intreb o domnisoara care completa de zor un formular de unde l-a gasit. Raspunsul - in colt, la xerox, costa 0,4 lei. Buuun, ma duc, imi iau un formular de la xerox si un pachet de guma. Il completez frumos, citet, ma asez inapoi la coada. Se facuse cald, camera se umpluse de mamici, copii, pirande si puradei, era plin de muste si duhnea a miros de transpiratie.

La 8:35 se deschide ghiseul, lumea se buluceste in fata. Vreo doi au incercat sa sara randul, ca deh, asa-i la noi, ne grabim. Si eu ma grabeam, ca o tineam pe mama din drum, dar cui ii pasa? Tanti se misca, ati ghicit, cu viteza melcului sedat, si a durat cam 45 de minute pana a venit randul meu, mi-a verificat actele si m-a tras in poza.

Si, dupa asta, cireasa de pe tort, noul act de identitate se elibereaza in 10 zile lucratoare, adica de azi in 2 saptamani. Si eu ce fac in timpul asta ca nu mi-a dat nimeni o chitanta la mana, ceva care sa certifice ca intr-adevar buletinul meu e la sectia cu pricina? Daca ma prinde politia si nu pot sa ma legitimez, ce fac? But enough for today, traim in Romania si asta ne mananca tot timpul... Si ma gandesc cu groaza ca trebuie sa-mi schimb si pasaportul luna viitoare :(((

PS: Dudu tocmai a luat 10 la bac la franceza (intensiv) manca-o-ar mama pe ea de fata frumoasa si desteapta!!!! :X:X:X

Prada

Am fost la Bookfest azi si m-am intors cu desaga plina :D A fost cald si inghesuiala, dar cred ca a meritat, am gasit multe dintre titlurile pe care le cautam la preturi mai mult decat rezonabile.

La editurile mari m-am calcat literalmente in picioare cu alti bibliofili, la Humanitas am asteptat 20 de minute ca sa pot plati cartile (deh, sunt pe raft, dar nu exista in stoc), iar la Polirom am suflat ultimul "Ca$$ual" de sub nasul unei domnite care se indrepta amenintator catre raft - it's mine woman, go get your own!

Nebunie curata la standurile celebre, in timp ce expozantii de la editurile mai necunoscute se bateau de musca. Numai bine, altfel cum as fi putut rasfoi in tihna toate titlurile care mi-au facut cu ochiul?

Ah si ca sa vezi ironia sortii, langa unul dintre standurile cu carti, ghici ce se afla? O dugheana cu solutii pentru curatat ochelarii! Ca deh, la un targ de carti ai toate sansele sa-ti gasesti musterii ochelaristi :)

Pe drumul de intoarcere am vazut-o pe Anurim si evident, I stalked her si i-am spus ca ii citesc blogul & such. A fost o draguta si nu s-a speriat si sper ca a gasit tot ce cauta la Bookfest.

Daca nu ati fost pana acum, mai aveti ziua de maine la dispozitie, e deschis pana la ora 20:00.

Jobul meu e genial

Pe cuvant de cercetas! In viata mea nu m-am mai distrat asa de bine la serviciu. Trecand peste faza cu monotonia scripturilor si cu sapte mii de telefoane de la 3 la 11, este imposibil ca intr-o zi sa nu ti se intample tie sau unui coleg vreo duda.

Spre exemplu, ieri seara, colegul "Brent" a purtat o convorbire incantatoare cu doamna Creamie Pussy. Si nu va mint, exact asa scria, era numele pe care il pusese pe cartea de credit, iar despre adresele de mail, nu vi le spun, ca-s confidentiale, dar erau formate numai din cuvinte din sfera semantica a numelui posesoarei de cont. Ce era mai simpatic este faptul ca trebuie sa-i intrebam pe membri daca putem sa le spunem pe numele mic, insa "Brent" al nostru nu a avut curajul sa o intrebe pe femeie daca poate sa ii spuna "Creamie" sau ar prefera "Pussy", ci s-a limitat la "Ma'am" in sus si "Ma'am" in jos...

Si daca bietul "Brent" s-a abtinut din ras cat a putut, abuzand de functia mute a microfonului ca sa-si dea cateva palme si sa isi inabuse hohotele, colegul "Phillip", care tocmai se intorcea catinel, catinel din pauza did a big bad booboo. Trecand el asa printre randuri, isi arunca ochii in monitorul lui "Brent", face ochii mari, se inroseste pana in varful urechilor vazand grozavia si striga suficient de tare incat sa auda jumatate de floor: "VAI C****EEEEE!!!" Evident, ne intoarcem toti si ne bulucim la cubiculul lui "Brent" sa vedem si noi ce s-a intamplat. L-am lasat pe om sa incheie convorbirea, i-am facut vant cu o coala de hartie sa se calmeze dupa care am ras copios vreo 5 minute.

Cred ca fetele de la Quality Assurance care (sau daca) vor asculta apelul, se vor distra de minune. Sunt tare curioasa daca s-a auzit pe fundal remarca lui "Phillip"...

Da-mi Doamne rabdare si nervi de otel...

Odiseea renovarii continua cu incercarea de a iesi din apartament si de a scapa de tortura fonica a vecinilor remodelatori.

Ieri imbracata, parfumata, indesata in skinny jeans si cu unghiile proaspat vopsite, dau sa ies pe usa si ma indrept glont catre lift. Dupa ce merg pe portiunea extrem de ingusta de spatiu neocupat de catrafusele vecinilor mei, ajung intr-un sfarsit neprafuita pana la lift. Guess what? Nu mai mergea, era blocat.

Nu-i nimic, o iau pe scari. Ma intorc pas-pas pe aceeasi potecuta minuscula si ajunsa in capul scarilor constat cu stupoare ca "pe aici nu se trece" gratie unui dulap postat chiar in fata acestora. Bat la usa vecinilor, nu raspunde nimeni. Ma uit in jur, cantaresc posibilitatile. Ma duc pana la 10 sa verific daca nu cumva liftul e blocat acolo. NU. Ma intorc la 9 si contemplez ideea de a sari peste dulap. Cam riscant. Mai ramane varianta escaladarii balustradei, tot riscanta, dar ceva mai sigura - macar aveam de ce sa ma tin.

Dau frumos jacheta jos, plasez geanta pe dulap si dau sa incalec balustrada. Va spun eu, nu e deloc fun atunci cand porti skinny jeans, mama cui i-a inventat si mama sora-mii care m-a convins sa-i cumpar. In fine, intind un picior peste balustrada, ma sprijin pe celalalt, ating grilajul de pe partea opusa, hop si celalalt picior, slava Cerului ca nu a fost distanta prea mare, am reusit sa sar parleazul. Evident, eram plina de var, bodoganeam intr-una si injuram ca un birjar, dar am iesit cu bine din impas.

Acum sa vezi ce le fac vecinilor daca-i prind pe la lift! Si-i ia mama naibii pe toti daca astazi mai escaladez vreo balustrada!

Dragi vecini,

Dupa cum stiti deja sunt o persoana foarte amabila, draguta si rabdatoare. Va suport cu stoicism manelele si zbieretele nocturne fara a bate cu furculita in teava si fara a ma infiinta la usa dvs. Nu am facut scandal cand ati avut super baieram in vara anului 2003, chiar in noaptea dinaintea examenului meu de admitere la Stiinte Politice, ci am trecut mai departe, ca doar suntem oameni, nu animale.

De asemenea, apreciez nespus faptul ca va descurcati bine in manuirea pick-hummer-ului (asa se scrie?) si nu m-am suparat niciodata cand imi faceati creierii zob in weekend, in incercarea de a mesteri ceva prin apartament.

Dar ce ati avut cu mine in aceasta dimineata insorita de marti cand aveam atata nevoie de somn? Stiu, nu va priveste faptul ca lucrez pana tarziu in noapte si ca se face 2:00 pana ma inveleste Mos Ene cu somnul pe la gene, dar a porni masinariile zgomotoase pe la 8:00 AM si a nu le mai opri timp de trei ore jumate mi se pare pura tortura.

Si nu stiu cum se face, cum v-ati inteles inspre capierea locatarilor nevinovati, dar ati inceput amandoi in acelasi timp: si vecinul de deasupra si vecinul de langa, asa ca oriunde as incerca sa ma ascund, tot nu scap de voi.

Ah, si as mai aprecia enorm daca ati putea efectua zornaituri in baie atunci cand nu imi fac dus sau, si mai bine, atunci cand nu ma aflu in plina indeplinire a functiunilor fiziologice. Nu de alta, dar ar fi foarte neplacut sa se surpe tavanul si sa-mi cadeti in brate, iar eu sa fiu atat de neprezentabila.

In speranta ca veti termina odata cu renovarea aia nenorocita, va imbratisez virtual si va doresc sa nu ne intalnim prea curand la lift pentru ca nu stiu daca voi reusi sa fiu la fel de draguta sau de zambitoare.

Cu stima,
A dumneavoastra vecina in pragul disperarii

Cărţile anului 2009 - Martie, Aprilie, Mai

Continuăm lista începută în ianuarie cu următoarele titluri:

Cecily von Ziegesar - Gossip Girl, Vreau totul! - drăgălaș roman, ca un episod din bine-cunoscutul serial, plin de intrigi ale fetelor rele din Upper East Side. Ca și în cazul Sex and the City, îmi plac romanele, dar cred că serialul este mai reușit.

Stephenie Meyer - Eclipse - cartea a treia din saga Twilight, preferata mea de până acum. Aici aflăm mai multe despre misterele Quileute, înțelegem ce-i cu Jasper și cu Rosalie, aflăm soarta Victoriei, iar Bella și Edward își duc relația la un alt nivel. Bineînțeles că viața Bellei este din nou amenințată (cum altfel?), numai că acum lupii și vampiri își unesc forțele pentru a o apăra. Că tot veni vorba, am și eu o nedumerire: dacă fata asta era atât de plain and unspecial cum de are atâta succes la monștrii care ar putea apărea nestingheriți în revistele glossy? Acum, lăsând cârcoteala la o parte chiar mi-a plăcut Eclipse. Se pare că seria Twilight devine din ce în ce mai interesantă pe măsură ce înaintez în lectură, sper ca și Breaking Dawn să mă încânte la fel de mult.

Cormac McCarthy - The Road - o carte recomandată de JP, care nu a fost așa de rea precum mă așteptam (I love him to death, dar preferințele lui în materie de cărți conțin prea multe creaturi extraterestre pentru gustul meu). Ei bine, The Road, povestea unei călătorii post apocaliptice, m-a impresionat plăcut. Un tată și fiul său încearcă să supraviețuiască într-o lume părăginită, devastată de război și foamete. Întrebările copilului sunt de o tristețe și de o simplitate înduioșătoare, mi-a adus aminte pe alocuri de Micul Prinț. Totuși, am simțit nevoia unui prolog, care să explice ce s-a întâmplat, cum s-a ajuns acolo... În loc să mă concentrez la lectură am stat și mi-am stors creierul pe tema asta. Dar cartea a fost bună, o recomand celor tari de stomac, pentru că unele dintre descrieri sunt mult prea explicite (cadavre carbonizate, episoade de canibalism - just to name a few).

Stephenie Meyer - Breaking Dawn - ultima carte publicată în saga Twilight, mi-a plăcut chiar mai mult decât Eclipse. Se pare că în cazul meu a fost vorba nu de dragoste la prima vedere, ci la al 4-lea volum. Anyway, nu vreau să stric surpriza celor care încă n-au citit, dar pot să spun că Breaking Dawn este foarte palpitantă, plină de noutăți și situații cu totul și cu totul neașteptate. Și ca teaser, întâlnim doi nobili români, vampiri evident - Ștefan și Vladimir. Mă întreb ce model a avut Meyer când i-a conceput pe cei doi... Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș în război cu familia Volturi? Read for yourselves, mie mi s-a părut amuzant. Nu vă zic nimic de Bella și de Edward.

Anne Frank - Diary of a Young Girl - probabil știți povestea familiei Frank, niște evrei înstăriți din Amsterdamul celui de-al doilea război mondial, care pentru a scăpa de persecuțiile naziștilor s-au ascuns în anexa unui birou timp de mai bine de doi ani. Jurnalul aparține mezinei familiei, Anne, o fetiță de 13 ani (în 1942) care relatează întâmplările zilnice din Anexa Secretă, temerile, foamea, dorința de a vedea lumina soarelui și de a inhala aer curat, frustrările ei de adolescentă și dificultățile ce țin de interacțiunea umană într-un spațiu strâmt. M-a mișcat povestea ei după ce am văzut-o mai demult pe History Channel și mi-am dorit mereu să-i citesc jurnalul. Din păcate familia Frank nu a reușit să se salveze și e mare păcat, pentru că astăzi Anne Frank ar fi putut fi cunoscută și altfel decât în calitate de victimă a Holocaustului. În jurnalul său scria că la finalul războiului vrea să devină ziaristă și, de ce nu, într-o zi, o scriitoare de succes.

Elizabeth Gilbert - Eat, Pray, Love - am început să o citesc după ce am văzut nenumărate recenzii pe bloguri. Este povestea unei femei de 30 de ani care deși avea totul (the job, the man, the house in the suburbs) a decis că nu asta e viața pe care și-o dorește. A băgat divorț și timp de un an a încercat să se regăsească și să șteargă rănile divorțului și ale unei legături cu final trist învățând italiana și mâncând paste la Roma, învățând tainele meditației într-un Ashram din India și căutând echilibrul, prietenia și dragostea în Bali. Mi-a plăcut cartea, îndeosebi partea întâi și a treia. Poate că nu sunt suficient de matură pentru experiența indiană.

Loung Ung - First They Killed My Father - am cumpărat această carte din Cambodgia, de la o fetiță care vindea de toate în fața Angkor Wat. Povestea lui Loung este cutremurătoare, relatează evenimente din perioada 1975-1979, de la lovitura de stat dată de Khmerii Roșii și până la plecarea ei ca refugiat în America. Provenind dintr-o familie înstărită din Phnom Penh (capitala cambodgiană), tatăl fiind un oficial militar în guverul anterior lui Pol Pot, Loung, părinții și frații săi se văd nevoiți să își ascundă identitățile și să devină invizibili. După schimbarea periodică a lagărelor de muncă, înfometare, mizerie și bătăi, tatăl fetiței este luat de către Khmerii Roșii, sora sa mai mare moare într-o ”tabără” pentru adolescenți, iar mama și sora ei cea mai mică dispar fără urmă. La numai 8 ani, Loung intră într-un regiment de copii soldați, încercând să supraviețiuască în mijlocul unei lumi violente pe care nu o înțelege. Invazia vietnameză o aduce aproape de frații săi, alături de care se îmbarcă spre o tabără de refugiați din Thailanda, urmând să fie trimisă în Statele Unite. Povestea se oprește deocamdată aici, din păcate nu am fost inspirată să cumpăr și volumul 2 :(

Milan Kundera - Cartea râsului și a uitării - este exact așa cum scrie în titlu. Sunt scurte povestiri despre umor și despre uitare, așa cum transpar ele în ochii unui intelectual ceh din Praga, prigonit de regimul comunist. Cel mai mult mi-a plăcut povestirea Scrisorile pierdute, despre Tamina, o femeie de 30 de ani, originară din Praga, acum chelneriță într-un oraș vest european, care încearcă să-și convingă prietenii să îi aducă scrisorile de dragoste lăsate în casa soacrei sale înaine de a fugi către occident.

Stephenie Meyer - Midnight Sun - pentru cine credea că a văzut sfârşitul sagăi Twilight, think again! Stephenie Meyer strikes back cu Midnight Sun, care este de fapt Twilight văzut prin ochii lui Edward. Nu vă aşteptaţi, nu? Deşi ştim ce se întâmplă, deci surprizele nu sunt cine ştie ce, relatarea lui Edward ne-o arată pe Bella într-o lumină diferită şi scoate la iveală câteva mistere neelucidate sau doar bănuite în prima carte. Din păcate Stephenie Meyer a decis să nu termine cartea, pe motiv că fanii au distribuit în mod ilegitim romanul. Nu pot să nu mă întreb, e pe bune sau e doar o mişcare de PR? Vom vedea cu timpul...

Jane Austen - Pride and Prejudice - un roman clasic, poate l-aţi citit deja sau dacă nu, sigur aţi văzut filmul. E una dintre acele cărţi de care mi-era ruşine că nu le-am citit până la vârsta asta. Dar am recuperat. Pride and Prejudice este o poveste despre dragoste, despre neînţelegeri, despre efectul mândriei şi al prejudecăţilor absurde asupra vieţii unor tineri englezi de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Deşi greoaie şi plictisitoare la început, după primele 50 de pagini am găsit-o chiar captivantă şi pe alocuri absolut amuzantă.

John Saul - Creatura - carte aparținând genului horror, dar care nu m-a speriat prea tare. O familie californiană ajunge în perfectul orășel Silverdale din Colorado, iar viața lor ia o turnură neașteptată când fiul lor, Mark, intră în programul sportiv al doctorului Ames.

Carlo Massoni - A patra poartă - una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată. Un bătrân profesor, ajuns la azil, rememorează marile sale iubiri: excentrica soție Laurence, moartă prea devreme, timida elevă Marina Zielenska și drăgălașa îngrijitoare Julie, toate animate de aceeași lumină interioară.

Jacques Portes - Istoria SUA după 1945 - este exact ceea ce spune titlul, face parte din încercarea mea de a afla mai multe despre viitoarea mea casă. Nu e un tratat de istorie plictisitor, ci un fel de microsinteză, care cuprinde all there is to know pentru a-ți îmbogăți cultura generală pe această temă.

Vladimir Nabokov - Lolita - capodopera lui Nabokov, romanul cel mai cunoscut dintre cele publicate de acest autor. Este vorba despre dragostea morbidă a unui psihopat pentru o fetiță de doisprezece ani. Cartea a fost considerată imorală, ofensatoare, publicarea ei a fost înterzisă atât în țara de baștină a lui Nabokov (Rusia) din motive politice, dar și în țara adoptivă (US) din motive pudice. Ce m-a distrat cel mai tare e o notă de la sfârșit: aceea că unii editori au văzut în Lolita o alegorie pentru modul în care ”bătrâna Europă (Humbert era francez, elvețian, ceva) pervertește tânăra Americă (Dolores Haze era gringa)”... WTF???

Henry de Montherlant - Micuța infantă de Castilia - o carte absolut fermecătoare despre dansatoarele spaniole, despre călătorii, despre mări calde, o confesiune ironică a unui ”călător hăituit”. Chiar mi-a plăcut!

Ismail Kadare - Florile înghețate din martie - o carte care m-a impresionat prin simplitate. Este construită în jurul ideii de kunan, codul de de legi străvechi după care s-au condus obștile de țărani albanezi din nordul țării renăscut pe fondul tranziției Albaniei contemporane și transformat într-o sete acută pentru răzbunare. Kadare se raportează la modul în care răspund oamenii acestei provocări, la cei care resping kunan-ul și la cei care îl adoptă, reliefând astfel confruntarea dintre modern și tradițional, dintre nou și vechi, bine și rău. O carte pe care nu trebuie să o ratați!

Anne Rice - Vampirul Vittorio - din seria ”Noile cronici ale vampirilor”, romanul spune povestea transformării tânărului Vittorio di Raniari, un nobil din Florența secolului al XV-lea. Este interesant, bine scris, mi-au plăcut în special primele capitole despre Florența Renascentistă sub regnul lui Cosimo de Medici - very well researched I would say.

Graham Greene - Expresul de Stambul - până aici preferatul meu dintre romanele lui Greene. Acțiunea se învârte în jurul unor personaje insolite (un afacerist evreu, o dansatoare de cabaret, o jurnalistă lesbiană, un doctor comunist, un ucigaș austriac) ce călătoresc împreună în Orient Express, pe ruta Oostende-Istambul, tăind Europa anilor 1930 marcată de semnele incipiente ale comunismului și nazismului. Iarăși o carte care nu trebuie ratată.

John Grisham - Maestrul - un thriller cu avocați cum numai Grisham știe să scrie. Este despre Clay Carter, un avocat din oficiu care ajunge mare mahăr datorită câștigării unor procese de daune colective. E ok dacă vă plac cărțile despre avocați și procese. Mie mi-a plăcut mai mult Firma.

Arturo Perez-Reverte - Conspirația din Sevilla - un mister interesant, asemeni altor cărți ale autorului spaniol. În urma unui mesaj lăsat de hackerul Vesper pe computerul personal al Papei, părintele Quart este trimis să investigheze decesele suspecte dintr-o biserică din Sevilla, care ucide pentru a se proteja. Mi-a plăcut!

Milan Kundera - Lentoarea - nu mi-a plăcut, n-am înțeles-o, mi s-a părut complet deplasată. E o apologie a plăcerii, dar m-a pierdut total în momentul în care personajul principal nu se mai putea gândi la nimic altceva decât la fundul amicei sale de o noapte. Sincer, cam scârboasă...

Pin Yathai - Stay Alive, My Son - o altă carte pe tema holocaustului din Cambodgia care m-a impresionat profund. Thai, un inginer școlit în Occident, și familia sa, formată din profesori, lideri religioși și oameni cu carte este supusă unor torturi oribile și unei vieți imposibil de imaginat. În cursul a 2 ani, din aprilie 1975 până în vara lui 1977 când a trecut granița clandestin în Thailanda, eroul nostru și-a pierdut încet, încet fiecare membru al familiei, răpuși fie de armele Khmerilor Roșii, de foame sau de condițiile execrabile ale vieții în Kampuchea Democrată.

A.L. Dominique - Gorila în cocotier - o carte interesantă despre spioni, bătrâni lupi de mare, insule tropicale, insurecții și băștinașe fermecătoare. Merge pentru o duminică după-amiază.

Sophie Kinsella - Îți amintești de mine? - un chick lit regal, cum numai Kinsella știe să scrie. Lexi Smart se trezește în urma unui accident de mașină și constată că îi lipsesc... vreo trei ani de memorie. Timp în care s-a transformat din tânăra cu dinții strâmbi, păr vâlvoi, prieten ratat și slujbă de doi bani într-o carieristă silfidă, cu Mercedes, penthhouse, soț, garderobă impresionantă, păr drept și dinți de porțelan. Și amant :) Foarte drăguță cartea, am citit-o pe nerăsuflate!

Arturo Perez-Reverte - Maestrul de scrimă - o altă carte care mi-a plăcut mult, de altfel mă și așteptam să-mi placă din moment ce APR este unul dintre scriitorii mei preferați. Maestrul de scrimă este un thriller fascinant, care împletește arta luptei cu floreta cu intrigile politice din Spania sfârșitului de secol XIX. Mai adăugați niște crime, câteva mesaje secrete și o femeie fatală și vă garantez că rămâneți în priză până la ultima pagină a romanului.

John Steinbeck - Iarna vrajbei noastre - tot lui Micky trebuie să îi mulțumesc pentru întâlnirea cu Steinbeck, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1962. Iarna vrajbei noastre este considerată capodopera sa și tratează în mod ironic o temă socială, făcând o analiză foarte tăioasă a legilor morale americane dintr-un mic orășel din New England. Ethan Hawley, personajul central al romanului, descendent al unor comandanți de baleniere și-a pierdut prăvălia după război, aceasta fiind cumpărată de un imigrant italian, care i-a oferit fostului patron slujba de vânzător în băcănie. Sătul de această situație și disperat că nu poate oferi familiei sale confortul pe care aceștia îl merită, Ethan decide într-un moment de criză să își abandoneze toate principiile morale și să se înscrie în cursa pentru îmbogățire.

Jeff Lindsay - Darkly Dreaming Dexter - pentru cei care ați văzut serialul, știți despre ce-i vorba. Pentru ceilalți, Dexter este un thriller despre un criminal în serie care lucrează pentru departamentul de poliție din Miami, omorându-și timpul liber prin hăcuirea băieților răi. În ochii inocenților privitori, Dexter este un tip normal, cu o iubită, un apartament, un job stabil, nimic out of the ordinary, până când în oraș apare un al doilea ”artist”, un agent provocator, who wants Dexter to come out and play. Ce mi-a plăcut cel mai mult din acest roman este umorul negru delicios și stilul autorului, abia aștept să-mi downloadez serialul!