Ravase de adio

...sau bye-bye emails...

Asta e o "traditie" pe care am intalnit-o la de-acum ex-ul loc de munca. Cum pleca cineva, cum hop email de la revepa! Nu conta ca demisiona, ca era dat afara, dar mai ales daca era dat afara, trimitea mail la tot personalul cu vorbe de duh si de dulce. OK, inteleg, ai avut nemultumirile tale, dar nu e un pic patetic sa dai mail-uri peste mail-uri in care sa injuri conducerea si jobul? Sigur, a fost greu, a fost stresant, managerii nu te-au inteles, te simti nedreptatit, dar nu ar fi mai bine sa spui in fata toate lucrurile astea? Sau ti-e teama de confruntarea directa?

Mi se pare un fel de "dupa mine potopul, screw you guys, I'm going home!" Cred ca e bine sa lasi o portita deschisa oriunde sau macar sa pleci lasand o impresie buna. Nu se stie unde te vei mai intalni cu oamenii aia sau cand vei avea nevoie de o recomandare chiar de la ei...

De aceea am evitat sa dau mail-ul de la revedere. Am transmis ultimul raport echipei mele, la care am adaugat multumirile si urarile de bine, dupa care mi-am luat la revedere personal de la colegii cu care am interactionat zi de zi. Oricum avusesem parte de petrecerea de adio sambata noaptea la "birtutul din padure", asa ca de vreo trei zile incoace imi tot luam la revedere, asa ca email-ul trimis tuturor celor 150 de oameni din firma ar fi fost redundant si chiar putin jenibil (vorba cui o stie :D).

So this is it! I'm jobless by choice again si pot sa va spun ca savurez din plin fiecare minut din libertatea regasita. Breakfast at noon never tasted better :)

Guess who's back?

Daca pana acum am lasat blogul sa se ofileasca si sa moara, de acum mi-am propus sa-l resuscitez. Este si cazul avand in vedere ca de la 1 octombrie nu voi mai avea alta preocupare. Zilele mele de raspunzator la telefoane se apropie de final si nu pot sa spun ca imi pare foarte rau. Sigur, a fost o experienta interesanta, am cunoscut o gramada de oameni simpatici, am vorbit sute de ore la telefon, am ras, m-am distrat, m-am stresat, dar mi-a ajuns...

Am cunoscut clienti americani de toate tepele, de la oameni extrem de politicosi si amabili pana la persoane ignorante si nesimtite, am avut momente in care mi s-a topit inima de drag si clipe in care am vrut sa zdrobesc casca si microfonul in mii si mii de farame.

La sfarsit raman experientele, lucrurile noi pe care le-am invatat, momentele haioase la care am luat parte, noptile albe si oamenii cu care m-am imprietenit. O sa-mi fie dor de glumele spuse-n dulce grai moldovenesc, de our ginger kid without a soul, de discutiile despre carti cu Peter, de lifturile cronofage, de mail-urile despre incarcatoare cu mufe subtiri si oja roz cu sclipici, de iesirile la "birtutul din padure", de pauza la tigara cu Sonica, de outfiturile pitzi pe care le comentam in fiecare zi si de tot ce au insemnat aceste cinci luni insorite. Poate ca o sa-mi fie dor si de tocitele formule magice pe care le rosteam in fiecare zi, dar simt ca a venit timpul sa merg inainte...

Ma asteapta o luna de relaxare :) Wake me up when September ends!