Dear John

Am scris eu mai demult despre cartea asta, nu mai gasesc postul dar stiu ca am citit-o pe la inceputul anului si mi-a placut foarte mult. Si acum am aflat ca se face si un film, care va aparea in februarie 2010. Major tear jerker, here is the trailer:

Abia astept!!! Imi plac actorii pe care i-au ales, Amanda Seyfried este perfecta pentru rolul Savannei, iar Channing Tatum este un adevarat army grunt :X Sper sa nu ma dezamageasca. By the way, cartea a fost scrisa de Nicholas Sparks, tipul care a scris si "The Notebook". Sa mai spun o data ca ABIA ASTEPT?!?!?!?!

For the love of bacon...

Ok, slaninuta e delicioasa dimineata cu omleta, dar oameni buni, avem o problema:
Cercei cu bacon

Plasturi cu bacon

Ciocolata cu bacon

Bacon Vodka

Bacon Shoes

And the bacon briefcase to go with them

Pentru domnisoarele ale caror iubiti se plang de gustul glossului de buze, le recomandam Bacon Lip Balm - pentru ca dragostea trece prin stomac:

Iar daca domnul apreciaza efortul, de ce sa nu incercam si sapunul cu aroma de bacon:

What's not to love about bacon?

Ce a facut Google pentru tine in ultima vreme?

Si daca tot trebuie sa invat niste legislatie rutiera, de ce sa nu procrastinez vorbind la telefon sau scriind tampenii pe blog? Am zis eu ca blogul meu se alimenteaza cu plictiseala, iar eu ma plictisesc teribil citind minunatia de curs... Dar sa nu divagam de la subiect.

Ca internetul e o mare inventie care ne-a schimbat radical si ireversibil viata este deja o fraza rasuflata. Ca apelam la Google indiferent de natura curiozitatilor noastre, de parca ar fi mai ceva ca Oracolul din Delphi e un lucru la fel de banal. Folosim internetul pentru orice: recomandari de carti, filme, spectacole, "cercetari" pe diverse teme, traducerea termenilor din alte limbi, comunicarea cu altii si cate si mai cate. De la gugalitul persoanelor (cine nu si-a cautat propriul nume sau numele prietenilor sa arunce prima piatra!) pana la reteta pentru curcan de Thanksgiving (guilty as charged!) sau simptomele starii de rau sau de boala.

La capitolul asta am o prietena experta in ale diagnosticelor internetice. Este discipola lui Dr. House si de fiecare data cand vorbesc cu ea mai aflu de cate o boala ciudata de care crede ea ca sufera. Mi-e si frica uneori sa o mai sun sau sa o mai provoc la o discutie pentru ca cine stie ce mai aflu... Google este o mare inventie, dar in acelasi timp un real pericol pentru cei mai slabi de inger si ipohondri. Poate ca inainte de a consulta internetul la fiecare durere de deget, ar trebui sa ne facem un test...

MIA

Am observat ca atunci cand sunt ocupata / stresata blogul meu moare cu totul. Ca blogul sa traiasca eu trebuie sa nu fac nimic. Blogul s-a nascut din plictiseala si este alimentat de plictiseala. Ce chestie...

Dar nu, n-am murit si nici nu intentionez sa abandonez corabia. In ultimele saptamani m-am apucat de scoala de soferi (deci pazea, avem un nou pericol public pe sosele) si am lucrat la niste proiecte, deci nu prea am mai avut timp si nici chef sa scriu pe blog.

Acum, scoala de soferi e o resursa interminabila de povestioare. Imi place la nebunie, ma vad dormind in masina odata ce iau permisul. Am mici probleme legate de aprecierea distantei, semnalizez cu 1 km inainte de a face o manevra, iar eu si domnu' instructor avem o imagine diferita despre "relaxare" si conceptul de "manuta moale pe volan / schimbatorul de viteze". Ma apuc de volan ca de colacul de salvare si gatui bietul schimbator de-i merg fulgii. Dar am prins devreme miscarea cu frana lina si cu schimbarea vitezelor dupa ureche.

Faza cu frana i-o datorez mamei soacre, care m-a invatat prima cum sa conduc (numai ca masina ei era automata, deci habar n-aveam cum e cu vitezele). Bine si JP a incercat sa ma invete odata, dar am incurcat frana cu acceleratia si era sa-i bag masina in gard... de aceea inca are mici strangeri de inima cand ii povestesc aventurile mele de pe sosea. Ramane de vazut daca dupa ce iau permisul ma lasa sa-i conduc masina. Am dubii serioase in aceasta privinta, dar e de inteles, she's his baby...