Nervi de primavara

Nu, din pacate nu va urma o poezie bacoviana plina de melancolie si ftizie, ci o plangere la adresa nesimtirii urbane.

Din nou la posta, pentru ca se pare ca imi fac veacul foarte des pe acolo, intru sa pun doua intrebari doamnei de la mesagerie. Nu imi place sa cer voie sa intru in fata oamenilor, pentru ca si timpul lor e la fel de pretios ca si al meu, prin urmare ma asez frumos la coada si astept sa-mi vina randul pentru a afla ceea ce ma intereseaza.

Prima persoana era o doamna in varsta care nu intelegea defel cum sta treaba cu taxa de magazinaj si se incapatana sa nu o plateasca. S-a certat cu postarita, s-au balacarit, a tipat, a urlat, imi venea deja sa plec si sa caut raspunsul pe Google, cand, in sfarsit, femeia cedeaza, isi ia pachetul, plateste ce e de platit si pleaca.

Domnul care ii urma a fost foarte expeditiv, nu a stat la discutii, avea totul pregatit pe sistemul get-in / get-out, cand out of thin air, apare o femeie care-mi iese in fata, doar pentru ca vroia sa cumpere doua timbre. Inteleg, e coada, nu ai timp, dar frumos si civilizat este sa ceri voie celor care stau deja de minute bune la rand. Eu aveam de pus doua intrebari la care mi se putea raspunde cu "Da" sau "Nu" si sigur dura mult mai putin decat achizitionarea de timbre.

Nu m-am putut abtine si i-am facut observatie politicos, spunandu-i ca civilizat este sa ceri voie de la oamenii care se afla la coada, la care ea mi-a raspuns foarte ifosita ca nu e treaba mea, ca avea doar de cumparat un timbru, ca se grabea si ca n-avea timp de cozi. I-am replicat ca eu vroiam doar sa intreb ceva si cu toate acestea am respectat timpul celor din fata mea si mi-am asteptat randul. Nu a mai avut nimic de zis si a plecat, insa cei din spatele meu au comentat in favoarea observatiei mele.

Ma scoate din sarite mitocania si impertinenta unora si din pacate sunt atatia ca aceasta doamna "grabita". Daca fiecare om ar fi cu un gram mai politicos in fiecare zi si daca fiecare ne-am gandi si la ceilalti, nu numai la noi, poate lumea ar fi un loc mai suportabil. In alte locuri asa ceva e de nepermis, insa la noi este o practica universal raspandita, iar romanul ramane in definitiv un mitocan... Bine zicea un om destept, frumoasa tara, pacat ca-i locuita!

Viorel...

Am primit astazi cel mai inaltator si interesant email din ultimele luni. Andrisantul era un asa numit domn Viorel, iar mesajul intrase direct in Inbox, nu in spam, avand subiectul "E vreme frumoasa...", fapt care mi-a stanit profunde sentimente de curiozitate si anticipatie. Da, domnul Viorel constata evidenta, puteam si eu sa scot capul pe fereastra si sa vad ca e soare afara, dar nu m-am putut abtine sa nu ma intreb ce se ascunde in spatele acestui mesaj lipsit de atasamente dubioase. Prin urmare dau click si iata ce-mi vad ochii:

E vreme frumoasa afara.
Din cate observ toata lumea isi face curatenie pe unde are .
M-am gandit sa particip si eu.
Ba mai mult. Va fac curatenie si va dau si bani.
Singura conditie este ca metalele sa le iau eu .

Mai exact... cumpar fier vechi, il demontez, il tai, il demolez.. orice este necesar pentru a va scapa de el si va mai dau si bani.
Dupa ce am incarcat tot fierul, fac si curatenie dupa mine.

Ce poate fi mai frumos decat sa aveti si curatenie si bani pentru asta?.

Nu imi ofer serviciile decat in Bucuresti si maxim 30km in jurul acestui oras.

Pentru detalii sunati la 0762-884-652
Viorel ma numesc.

Acum, ce sa zic... desi vremea e frumoasa si permitea luarea Bucurestiului la picior, domnul Viorel a evitat sa o mai puna pe sotia sa Floarea la munca de teren si a preferat o abordare mult mai potrivita secolului vitezei. Salut pe aceasta cale tentativa de marketing online, ii fac reclama mai departe (si culmea, nici nu e post platit!) si il rog pe micul afacerist sa ma scuteasca pe viitor de astfel de notificari. Nu detin fiare nici vechi, nici noi, insa voi pastra numarul de telefon in caz de nevoie. Punct ochit, punct lovit! Bravos, domnule Viorel!

Extra, extra, read all about it!

Sursa
United Airlines a luat masuri impotriva pasagerilor cu surplus de greutate: cu alte cuvinte, daca vrei sa-ti plimbi sunculitele cu avionul, trebuie sa platesti pentru un scaun in plus sau sa-ti upgradezi biletul la clasa I, pentru mai mult loc.

Desi mi se pare un pic discriminatoriu si prevad o gramada de procese in viitor, cred ca e un factor motivator destul de puternic. Mi s-a intamplat de multe ori sa stau in avion langa oameni obezi si nu a fost confortabil nici pentru mine, nici pentru ei. Si sincer, daca esti atat de mare incat trebuie sa ocupi si jumatate din scaunul meu, poate e cazul sa-ti cumperi doua.

Personal, daca as fi overweight o masura ca asta m-ar enerva atat de tare incat fie m-as lasa de zburat cu avionul (sau as evita linia aeriana respectiva), fie as renunta la dulciuri si m-as inscrie la sala. Sunt curioasa daca si alte companii vor prelua aceasta practica sau daca vor aparea zboruri de nisa pentru plinuti :)

Verdictul: mean, but worth it on the long run!

Voi ce credeti?